Situaţia actuală

Anual, peste 600.000 de persoane au nevoie de sânge şi de preparate sanguine. Din păcate, nu de puţine ori, pacienţii şi cei dragi lor se confruntă cu lipsa sângelui din spitale iar operaţiile şi tratamentele medicale de care au atâta nevoie sunt amânate.

România se află în continuare pe ultimele locuri în Europa la capitolul donării de sânge - doar 1,7% din populaţia adultă donează sânge. Cu toate astea, în situaţii limită românii au demonstrat solidaritate şi simt civic, stând ore în şir la coadă pentru a dona sânge. Chiar dacă pe moment aceste situaţii sunt rezolvate, nevoia de sânge este însă una constantă. Realizarea de stocuri prea mari de sânge, de la persoane care donează pentru prima dată, nu este utilă. Preparatele sanguine au un termen de valabilitate scurt. Trombocitele pot fi utilizate în termen de 5 zile, globulele roşii în 42 de zile iar plasma poate fi congelată şi utilizată în termen de 12 luni.

Mai mult, donarea periodică este indispensabilă pentru sistemul transfuzional şi pentru bolnavii ce au nevoie de produse sanguine sigure, suficiente şi la timp, provenite de la donatori responsabili. Astfel, anumite categorii de bolnavi pot primi produse sanguine doar de la persoane care donează de două – trei ori pe an.

Cine are nevoie de sânge?

Transfuzia de sânge se realizează în cazul pierderii unei cantităţi mari de sânge, cum ar fi în accidente (rutiere, casnice etc.) sau atunci când are loc o intervenţie chirurgicală majoră, precum îndepărtarea unor tumori. Bolile (ex. anemia hemolitică sau trombocitopenia) sunt al doilea mare motiv pentru care este nevoie de transfuzii de sânge sau produse sanguine. În general, pacienţii primesc produse sanguine realizate din sângele donat: globule roşii, plasmă sau trombocite. Rareori pacienţii au nevoie de sânge integral.

Uneori, în cazul unei intervenţii chirurgicale programate, pacientul alege să-şi autodoneze sânge. Recoltarea propriului sânge se face săptămânal pe parcursul celor 35 de zile care preced operaţia. Acest tip de transfuzie se numeşte transfuzie autologă.

Stiaţi că?

Transfuzia este o metodă de tratament biologic, ce constă în administrarea de sânge şi preparate sau derivate din sânge.

Prima transfuzie la om s-a realizat în anul 1667, cu sânge de oaie, de către medicul regelui Ludovic al XIV Jean Baptiste Denis. Rezultatele au fost dezastruoase.

În anul 1900, Karl Landsteiner, un medic austriac, descoperă 3 grupe sanguine: O, A si B. În anul următor grupa AB şi-a facut intrarea în domeniul medicinei.

După 1939, Philip Levine descoperă factorul Rh. Acesta este un antigen şi poate fi pozitiv sau negativ. El este foarte important în cazul părinţilor cu Rh diferit, căci poate provoca probleme imunologice copilului.

Principalele grupe de sânge sunt O1, A2, B3 si AB4. Literele reprezintă cei 2 antigeni specifici, antigeni ce pot fi atacaţi de sistemul imunitar. Grupa O nu are niciunul, iar AB îi are pe amândoi, aşa cum arată şi denumirea.
Sângele este un fluid vital şi reprezintă 7-8% din greutatea corporală. Cantitatea depinde de greutatea persoanei, iar un adult de 70 kg are 5 litri de sânge.

Sângele este compus din element lichid, plasmă şi elemente figurate. Elementele figurate sunt hematiile, leucocitele şi trombocitele. Plasma conţine carbohidraţi, proteine, aminoacizi, lipide şi săruri minerale.

Tipul sanguin este determinat de ereditate şi de tipul de antigen prezent în membranele hematiilor. Antigenul este o substanţă care determină formarea de anticorpi. Cei mai importanţi sunt antigenii A, B si Rh, atunci când se pune în discuţie o transfuzie.

Ziua de 14 iunie este Ziua Internaţională a Donatorilor de Sânge. Această dată a fost aleasă de Organizaţia Mondială a Sănătaţii pentru a celebra activitatea imunologului Karl Landsteiner, laureat al premiului Nobel pentru medicină în 1930 pentru descoperirea grupelor sanguine.